Nu ştiu cum se cheamă atunci când obţii rezultate mai bune decât chiar tu însuţi aşteptai, dar asta au păţit aseară Maia Sandu şi partidul ei PAS: vor avea singuri 62% din locurile în Parlament, aproape de super-majoritatea constituţională. E cam a treia-patra oară când îi face praf pe adversari în jumătatea de an scursă de când a câştigat preşedinţia la fel de incontestabil, la un moment când nimeni nu credea că se poate ajunge la anticipate pentru a disloca majoritatea toxică din Parlament.
Câteva idei la cald:
- PAS pare să fi luat voturi masiv pe toate categoriile de vârstă şi nivele de educaţie; în sondaje private Maia Sandu apărea cu grad mare de încredere nu doar între tineri, activi profesional şi diaspora, dar şi între bătrânii din sate. Proiecţia de decenţă şi onestitate a funcţionat şi s-a transferat partidului, până una-alta.
- Sunt semne chiar de o mică punte inter-etnică, cel puţin către cei din oraşe: PAS a câştigat sectoarele Botanica şi Centru din Chişinău, tradiţional rusofone; primarul flamboaiant Renato Usatîi a fost depăşit de PAS la el acasă, în municipiul Bălţi; o anecdotă relatată de prieteni zice că în sondaje în Chişinău unii rusofoni solicitau chestionarul în limba română, nu în rusă ca de obicei. Mai e mult până departe, dar nu-i exclus să asistăm în timp la apariţia unui mic nucleu rusofon pro-UE în Moldova, dacă se conving şi ei încet-încet că democraţia şi libertatea aduc beneficii tuturor, inclusiv – sau mai ales – minorităţilor. Plus că ce numim noi ca ignoranţii “rusofoni” în Moldova e mai probabil să fie ucraineni decât ruşi get-beget, iar asta poate conta când însăşi ţara-mamă a luat-o în direcţia Vest.
- Socialiştii pro-Rusia sub conducerea lui Dodon au pierdut mult în aceste alegeri, dovedindu-se unul din cele mai incompetente grupuri de acţiune politică pro-Kremlin din toată fosta URSS. De fapt, în şase luni au pierdut tot, risipind banii şi oportunităţile cu care i-a alimentat Rusia, care rar s-a întâmplat să ia aşa ţeapă mizând pe un luzăr. Probabil că la ora asta Dmitri Kozak, omul din Kremlin responsabil cu Moldova, plus ofiţerii FSB care administrează partidele şi alegerile peste hotare, au pe masă două dosare: Dodon în out-tray ; Iv Ceban în in-tray . Primarul Chişinăului e cel mai probabil succesor care va primi mirul de la a 3-a Romă.
- Partidul Ilan Şor, zis şi off-Shor din motive evidente, intră în Parlament cu scor mic, exploatând dependenţa unor oameni săraci, de toate etniile, ţinuţi agăţaţi de o reţea de magazine sociale. Chiar şi aşa Şor a fost depăşit de partidul Maiei Sandu la el acasă, în Orhei, unde omul e primar pe Zoom, din exilul politic peste mări.
- AUR nu intră în Parlament – dar ipoteza mea e că nici nu le pasă foarte tare, deoarece au folosit campania electorală din Moldova doar ca ocazie de tărăboi şi evenimente vizuale, dat şi luat palme, îmbrânceli şi dormit demonstrativ cu sacul în stradă, pentru a-şi întreţine de fapt profilul în România.
- A fost o lovitură cu manta, cum ar veni: scandal la Chişinău ca să ne vadă ai noştri la Bucureşti, plus ceva team-building gratuit. Moldova în sine nu-i prea frământă, că altfel nu cumpărau un partid+flăcău trei-la-leu, ghidonat de oligarhul (fugar şi el) Plahotniuc, peste care au pus un topping de Dorin Chirtoacă, om vechi în politică şi cu bagaj electoral pe minus. Cu alte cuvinte, au aplicat în văzul lumii exact opusul strategiei din România, unde măcar oamenii sunt noi, aşa lunatici cum sunt ei. Acum nu ştiu, o fi şi ceva concurenţă internă acolo între unionistul George Simion şi metodele lui de galerie, versus aripa pioasă Lavric-Târziu: ultima n-are nici o treabă cu Moldova şi nimic în comun cu liderii Bileţchi şi Chirtoacă, de care râde lumea în gura mare dacă apar mâine la vreo biserică cu lumânarea în mână.
